Cum reușesc filmele să-ți RĂPEASCĂ atenția

Când te uiți la un film bun ești fascinat(ă) de acțiunea de pe ecran, probabil mai mult decât atunci când îți faci un ceai sau cobori scările blocului tău, nu-i așa? De ce viața noastră de zi cu zi nu pare la fel de antrenanetă și incitantă ca acțiunea dintr-un film, cu toate că ceea ce facem noi este real, în timp ce acțiunea din film, oricât de spectaculoasă, nu este reală, sau a fost reală pentru alții dacă filmul se bazează pe o poveste adevărată? Eu mă uit destul de mult la filme și chiar învăț din ele, dar am vrut să înșekeg de ce îmi acaparează ele atenția așa ușor. Și tu poți să sesizezi probabil aceleași lucruri și altele, și chiar te invit să o faci, după care să arunci un ochi mai jos pe lista mea. E important să înțelegem cum ne “prind în capcană” cei care realizează filme ca să ne recuperăm puterea de focalizare și să ne facem clipele de zi cu zi mai intense și mai frumoase.

Cei care fac filme (și reclame și videoclipuri) știu foarte bine ce trebuie să facă pentru ca nouă să ne placă filmul. Ei reușesc să facă acest lucru în mod constant petntru că știu cum să trezească anumite emoții în noi și cum să ne stimuleze anumite zone din creier. Dar uitatul la un film nu generează decât o plăcere superficială, nu o împlinire profundă, spre deosebire de experiențele trăite pe propria piele, chiar dacă este vorba de experiențe mult mai simple, cum ar fi când facem un antrenament.

Evident, una din cele mai simple metode prin care filmele ne captează atenția este mișcarea rapidă, Totuși, și în viața obișnuită de obicei ne simțim bine când facem ceva dinamic (jucăm basket, alergăm, mergem undeva unde este plin de oameni, pe un ring de dans, etc.) Voi încerca să pun accentul mai ales pe metodele care sunt mai puțin evidente.

Șmecheriile prin care filmele ne captivează atenția:

Mișcarea
Evident, prima și cea mai simplă este mișcarea. În filmele de acțiune tot timpul se întâmplă câte ceva. Când mergi de acasă până la serviciu, este greu ca în fiecare moment să faci ceva super dinamic și interesant: să alergi, să te lupți cu un ninja, să conduci ca James Bond, să te ascunzi să nu te vadă nu-știu-cine… Dacă mergi cu troleul, singurul lucru pe care poți să-l faci este să stai nemișcat ținându-te cu mâna de o bară, sau dacă mergi cu mașina, ținându-te cu cu una sau ambele mâini de o roată (care este volanul) – nici măcar să te miști nu prea poți, dar poți eventual să asculți muzică sau să dai telefoane.
Nemișcarea
Deseori, simplul fapt că nimic nu se întâmplă timp de câteva momente și camera de filmat insistă asupra unui personaj care stă nemișcat și arată fioros, ne face să credem că acel personaj este super tare, fie este foarte sigur pe el, fie urmează să facă ceva brusc care să ne dea pe spate. Fie urmează să apară cineva și să îl omoare. În orice caz, când într-un film există un moment de liniște, ne face să fim atenți, pentru că de obicei în film nu este liniște.
Panning
Scenele în care camera se mișcă arătnd o scenă statică. Nu știu care e termenul tehnic. Am observat că în unele filme, nici măcar scenele statice nu sunt statice. Camera vine din lateral, se rotește, SE APROPIE, se depărtează, SE RIDICĂ, SE COBOARĂ, arată scena întâi cu susul în jos și apoi invers, ca să arate că personajul era mahmur – orice numai să nu existe nemișcare nici măcar o clipă, nu cumva să se plictisească publicul cu durata atenției de doar 8 secunde. Poate de aceea și nouă ne place când călătorim cu trenul să ne uităm pe geam, pentru că lucrurile se mișcă, deși vedem numai câmpuri și cocioabe dărăpănate (dacă suntem în România), sau câmpuri ordonate, țais, dacă suntem în Austria.
Urmărirea
În alte scene, camera urmărește personajul ca să ne dea impresia că el este super tare, șmecher și sigur pe el și știe exact pe unde merge și ce face (sau dimpotrivă, ne arată după felul în care merge că e prost și urmează să o îmbulineze). Când tu mergi pe stradă, e mai greu să te și vezi din spate în același timp, dar poți – în practicile șamanice sau în Qigong se vorbește deseori de importanța observării de sine permanente – să acționezi, dar în același timp să te observi pe tine acționând. Sau cum era zicala aceea: “Hai, că se filmează și tu ești actorul principal!”, care poate nu prea îți plăcea căci știi că în unele filme actorul principal este victorios, dar în multe filme o mai și mierlește.
Schimbarea
Mintea noastră agitată cere constant să se schimbe ceva. Creatorii de filme, știind acest lucru, ne fac pe plac. Dar în același timp ne și programează creierul să se plictisească dacă nu are parte constant de o astfel d stimulare. Într-o scenă, trei oameni vorbesc în Londra despre un potențial asasinat. În următoarele 30 de secunde, un agent secret bea un shot de vodka în Berlin. În următoarele 30 de seunde, un alt agent secret este în avion deasupra oceanului. Între timp, ne mai arată și ce se întâmpla în trecut în nu știu ce loc. Uneori camera arată ceva în prim plan, apoi arată ceva zburând prin fața ochilor tăi, apoi arată totul ca și cum o pasăre ar vedea de la mare înălțime. Apoi BUM! explodează ceva. Bă, ești nebun!?
Suspansul
Suspansul poate fi creat în mai multe moduri, dar deseori e folosit sunetul. Cum se întâmplă ceva cât de cât incitant, BAM!!!, se aude o tobă. Cum personajul din imagine se sperie un pic, începe o muzică sinistră. Cineva livrează o replică decisivă (“Era gata să scapi, dar ți-a scăpat un mic detaliu care te-a dat de gol.” “BAM!” se aude un sunet de zici că deja i-a dat un baros în cap (ceea ce probabil urmează să se întâmple). Ideea e că ceea ce se întâmplă pe ecran nu ar fi nici pe departe atât de incitant sau de speriat dacă nu s-ar băga aceste sunete menite să ne arate ce ar trebui să simțim, și în același timp, să ne stimuleze, pentru că sunetele puternice sunt unul din lucrurile la care răspundem foarte ușor. Mai ales dacă ai și niște boxe mai bune. Eu am cărat niște boxe mari second hand tocmai de la Pitești acum câțiva ani și bine am făcut, căci am două cutii, stereo, care la unele filme din 20 în 20 de secunde produc o vibrație care face să se zgâlțâie dulapul (fără să fie date tare) sau să zornăie bolul tibetan pe care îl am pus pe o farfurie. Suspansul mai este creat uneori și vizual, când camera se apropie lent de un colț urmând să ne arate lupul sau banditul care pândește dincolo de el.
Culorile
Culorile sunt desigur unul din principalele lucruri pe care cel puțin unele din filme le caută înadins ca să facă lucrurile mai interesante. Ce dacă acțiunea se petrece într-un oraș mai gri, iarna, unde multă lume se simte tristă sau speriată în mare parte a timpului. Personajul nostru principal este când într-un club cu lumini albastre, violet, roșii, când se urmărește cu unii prin zăpadă și totul este alb, pe urmă sângele colorează zăpada în roșu aprins, pe urma este într-un bar unde culorile sunt accentuate fie prin efecte speciale, fie este vorba un bar deosebit de colorat. Sau apare cineva cu o haină galbenă, se pune accentul pe culoarea whiskey-ului din pahar sau pe o cireașă, totul ca să fie mai interesant și mai frumos. În realitate, oamenii mai au și treabă, își mai aleg ei haine și bijuterii mișto dar nu au cum să se miște numai prin locuri și localuri în care toate culorile să fie exact așa cum a vrut “regizorul”.
Muzica
Bine-nțeles, ce ar fi multe filme fără coloana lor sonoră? Oamenii plâng la concerte unde cineva cântă o piesă de pe coloana sonoră din Gladiator, de exemplu. Poate să fie cântată și la violoncel sau la flaut, nu contează, emoția e încă acolo. Alte filme te motivează printr-o piesă ritmată care-ți face poftă și ție să te apuci de box sau de alergat. Dintre toate subterfugiile folosite de regizori, acesta este unul care poate să funcționeze și singur. Poți să te simți bine timp de o oră ascultând pe repeat aceeași melodie mișto, nici măcar nu trebuie să combini acest lucru cu uitatul la ceva frumos, sau să faci tu mișcare sau să dansezi în momentul ăla. Cu atât mai mult cu cât muzica este combinată cu cele 7 efecte de mai sus, efectul este garantat.
Prim-plan-ul
Ca să reproducă modul în care noi ne folosim atenția când suntem noi înșine într-o scenă de zi cu zi, în filme ni se arată deseori pe ce se focalizează personajul, în scene rapide de câteva secunde în care vedem că el a observat cum cineva îl urmărea, sau în care un detectiv se uită la un anumit indiciu și imaginea rămâne nemișcată câteva secunde, sugerând că el chiar înțelege ce vede acolo și trage o concluzie, sau ni se arată în flashback-uri cum un personaj își aduce aminte de numărul inscripționat pe o ușă, sau un anumit detaliu vestimentar al unei persoane. Alteori ni se arată o scenă care nu ar fi deosebit de spectaculoasă, camera fiind focalizată inițial pe un detaliu, iarăși banal, cum ar fi un gard de fier sau o scrumieră în care arde o țigară, și apoi – mama mia – se schimbă focusul și vedem o stradă pe care merg… oameni, sau un mall, sau o terasă. Dar pentru că ne-a arătat întâi un detaliu și apoi peisajul de ansamblu, avem senzația că cine știe ce s-a întâmplat.

În concluzie, îți sugerez să încerci și tu să surprinzi de ce îți place să te uiți la un film și ce anume, dacă ar lipsi, ar face ca filmul să nu mai fie interesant. Ai putea să te uiți și la câteva videoclipuri despre modul în care se filmează o scenă ca să fie interesantă, precum cel de mai jos. Iar apoi, un exercițiu foarte distractiv ar fi să mergi tu însuți prin oraș și să încerci să privești lucrurile în felul ăsta:

  • privește mișcarea, dar și ceea ce este nemișcat
  • uită-te la o zonă ca și cu ai scana cu privirea și nu lăsa nimic să te preocupe
  • uită-te în jur ca și cum chiar ar conta ce se întâmplă, chiar dacă nu te aștepți să faci nimic interesant în ziua aceea sau în locul acela
  • discută cu cel cu care te întâlnești ca și cum fiecare cuvânt pe care îl rostește ar conta (și în mod normal,
    chiar ar trebui să conteze, altfel de ce te mai întâlnești dacă nu-l (sau n-o) bagi în seamă)
  • când mergi, observă-te pe tine ca un observator detașat
  • uită-te și la ceva în prim-plan, apoi focalizează la distanță
  • odihnește-te mai mult ca să ai mai multe endorfine, fă sport și ai grijă să ai energie, și culorile ți se vor părea mult mai vii (aici dacă nu prea ai energie nu prea ai ce să faci ca să vezi culorile ca în filme, decât eventual să bei un espresso dublu cu adevărat de calitate, sau o bere)
  • mergi printr-o zonă aglomerată ascultând o muzică mișto care te face să vrei să începi să alergi
  • observă detalii la oameni sau lucruri neobișnuite la clădiri
  • Aici poți vedea un videoclip despre cum se filmează o scenă de dialog ca să fie distractivă și publicul să nu se plictisească.

    Articol publicat în categoria: Concentrare

    Comments are closed.

    Vezi toate articolele despre:

    "You tell me that you want to become someone who uses his mind and is body in ways most people don't even dream of, and I will train you, Dan, to be a real warrior." The Way of the Peaceful Warrior

    Recomand hosting-ul de la Simplenet!

    Ai un site și cauți o găzduire de calitate? O firmă unde să poți discuta omenește cu cei de la suport tehnic? Să nu simți că mai au puțin și îți trag o palmă? Eu cred că i-am găsit. Poți să-i testezi și tu gratuit timp de 10 zile.

    Resurse utile și interesante

    Vino la GRUPUL DE ANTRENAMENT și amplifică-ți abilitățile mentale prin joc

    Învață prin joc cum să ai o memorie mai bună, să-ți echilibrezi emisferele cerebrale. În același timp, poți să dobândești cunoștințe esențiale care să te ajute la job și în viață: noțiuni de web design, scurtături pentru folosirea calculatorului și multe altele. Vezi detalii